Administrarea uleiurilor esențiale: riscuri și beneficii

Uleiurile esențiale au fost folosite din timpuri străvechi pentru proprietățile lor aromatice și terapeutice însă revoluția industrială și dezvoltarea chimiei din secolul al XIX lea, a determinat înlocuirea remediilor naturiste cu medicamente sintetice.

În 1928, Rene Gattefosse, în urma unui accident în laborator în care descoperă propietățile vindecătoare ale Lavandei, introduce termenul aromaterapie și dă startul studiului științific al proprietăților uleiurilor esențiale.  

Astăzi beneficiem de tot mai multe studii care atestă eficacitatea acestora  iar utilizarea lor este tot mai răspândită bucurându-ne de modul deosebit de frumos  în care natura ne oferă soluții la problemele cu care ne confruntăm zi de zi.

Totuși natural nu înseamnă inofensiv. Uleiurile esențiale sunt substanțe deosebit de potente care folosite în mod impropriu, pot fi dăunătoare iar o experință vindecătoare se poate transforma în una traumatică. În acest context vom discuta pe scurt despre beneficiile dar și riscurile pe care le avem atunci când alegem o anumită cale de administrare a uleiurilor esențiale.

 Cele 3 căi de administrare ale uleiurilor esențiale sunt: inhalare, topică și  ingestia. 

   Este sigură ingerarea uleiurilor esențiale ?

Tot mai multe persoane sunt interesate de administrarea internă considerând că inghițirea  uleiurilor esențiale este cea mai buna cale de administrare. Argumentul este că în acest mod uleiurile pot fi absorbite în întreg organismul.

Când înghițim un ulei esențial trebuie să treacă de mai multe bariere până să ajungă în sistem. Stomac, intestine, ficat. Ficatul este solicitat la metabolizarea uleiului iar timpul de așteptare până când acesta va acționa este diferit. Astfel, există uneori tendința de a mări doza pentru a obține un rezultat.

Potrivit lui Robert Tisserand și a studiilor din domeniu, uleiul esențial administrat intern poate cauza dezechilibre ale florei intestinale, probleme gastrice și hepatotoxicitate atunci când nu este folosit corespunzător. Este cunoscut faptul că uleiul esențial este tratat în organism precum un medicament. El nu este văzut precum o vitamina de care corpul are nevoie.  Mai mult decât atât pot interacționa cu medicamentele fie potențând efectul acestora și provocând supradoza, fie diminuându-le efectul.  Administrarea internă a uleiului esențial este recomandată în scop terapeutic pentru tratarea unor problemele legate de stomac, colon sau probleme ale tractului urinar, dar acest lucru se face pe perioade bine determinate în timp cu dozaj potrivit adecvat la recomandarea unui specialist.

Rhiannon Louise, consultant la Essential Oils Resource promotoare a  aromaterapiei clinice, consideră dăunatoare  administarea internă a uleiului esențial ca și lifestyle. 

Sunt persoane care administrează uleiul esențial direct în paharul de apă. Este cunoscut faptul că uleiul nu este miscibil în apă. Astfel, picăturile ingerate vor ajunge direct în stomac producând iritatia faringelui, esofagului și nu în ultimul rând a stomacului. Dacă totuși decideți să administrati intern un ulei cea mai bună cale este să diluați în ulei vegetal.

De asemenea trebuie să aveți în vedere faptul că nu toate uleiurile esențiale sunt recomandate intern (de exemplu Niaouli, Winttergreen) precum și interdicțiile speciale.

Simptomele în caz de intoxicație cuprind: grețuri, vărsături, arsuri gastrice, convulsii, stări de confuzie mentală. În aceste situații este necesar să apelați  Serviciile de Urgență  112.

 Inhalarea -cea mai sigura cale de administarare

Inhalarea uleiurilor esențiale este considerată metoda cea mai ușor de utilizat cu rol preventiv și curativ.

Principalele modalități de inhalare: cu ajutorul unui difuzor cu abur rece, a unui nebulizator sau a unui inhalator personal.

În acest mod uleiul esențial folosește două căi de acces în organimsul nostru: în numai câteva secunde ajunge la creier, în sistemul limbic și tot în câteva secunde va ajunge la plămâni  de unde este absorbit direct în sânge la nivelul alveolelor pulmonare.

Această metodă este benefică  pentru probleme legate de starea psihică precum: stres, anxietate, stări de nervozitate, insomnie, dar și de problemele de la nivelul sistemului respirator precum: răceli, gripa, nas înfundat, dureri în gât, alergii provocate de mediul extern. De asemenea, aproximativ 70-80% din cantitatea de ulei esențial inhalată va ajunge în sistemul circulator  iar ficatul nu este implicat în mod direct în acest proces.

În cazul în care ați inhalat prea mult ulei esențial organismul ne va avertiza imediat prin dureri de cap. Remediul este să oprim contactul cu uleiul și să ieșim la aer. Efectele  negative vor dispărea rapid.

Unele uleiuri pot fi contraindicate persoanelor cu astm și anumite tipuri de alergii severe iar unele pot fi iritante. Verificați  avertismentele de utilizare pentru fiecare ulei.  

Inhalarea este unanim considerată cea mai sigură metoda de utilizare a uleiurilor esențiale.

Riscurile si beneficii la administrarea topică

Aplicarea topică este de asemenea o metoda sigură atâta timp cât se respectă nivelurile de diluție recomandate. Aplicarea topica se face fie în scop cosmetic, masaj, diverse probleme ale pielii, dureri si crampe musculare sau osoase. Este cunoscut faptul că moleculele de ulei esențial au dimensiuni suficient de mici încă să poată penetra starturile dermei ajung în cantități mici să fie absorbite și în sistemul circulator.

Odată aplicat pe piele o parte din uleiul esențial se va evapora aducând beneficii și la nivelul psihcului.

Reacțiile negative care pot apărea la aplicare topica sunt fotosensibilitatea (valabiă doar în cazul anumitor uleiuri), iritația locală, senzitivitatea sau dermatita alergică.

Aceste reacții pot fi evitate respectând diluțiile recomandate pentru fiecare ulei. În cazul unei reacții secundare opriți imediat utilizarea uleiului respectiv și puneți pe zona afectata ovăz înmuiat sau o substanță grasă.

Categoriile sensibile la utilizarea generală a uleiurilor esențiale sunt femeile însărcinate, copii și bătrânii.

Abordarea aromaterapeutică Ecoterapia

Având în vedere aspectele menționate, analizând riscurile și beneficiile Ecoterapia a ales utilizarea în siguranță a uleiurilor esențiale prin difuzare, inhalare sau aplicarea topică.

Acest aspect nu implică o problemă legată de calitatea uleiurilor Ecoterapia ci de abordarea terapeutică. Mențiunea pe eticheta Uz extern sau uz intern este diferită doar din punct de vedere al demersurilor făcute în vederea autorizării și nu reprezintă o caracteriscă a calității uleiurilor. Uleiul este absorbit în corpul nostru indiferent de metoda de utilizare folosită: difuzare, topică sau ingestia. În orice situație este necesar ca uleiul să fie pur.

Mai mult decât atât eticheta ”Uz intern” nu reprezintă asigurarea faptului că acel ulei este pur. El poate fi alterat cu alte componente care nu sunt interzise pentru uzul intern.

Uleiurile Ecoterapia provin din surse certificate, sigure și întrunesc toate cerințele de calitate și puritate, provin din culturi ecologice toate atestate prin certificate de provenientă și analize de laborator.

 Bibliografie:

   1. www.aromahead.com                        

2. https://tisserandinstitute.org/safety/what-to-do-when-experiencing-an-adverse-reaction
3. Tisserand, R., Young, R. (2014). Essential Oil Safety  Churchill Livingstone, Edinburgh
4. Fiorela Conti, Aromaterapia Beneficiile uleiurilor esențiale, Editura Prestige